Cea mai neagră seară din istoria recentă a naționalei a continuat cu cea mai urâtă noapte. Important e ce aduc zilele următoare.
Nici nu se fluierase bine finalul meciului de la Belgrad și au început șezătorile. Nici n-am avut timp să digerăm acest 0-5 că a început o desfășurare fără precedent de forțe a unor oameni dornici să hăcuie un altul, căzut la pământ. Pe trei posturi diferite au defilat Iancu, Dragomir, Becali, Borcea și Mititelu. Ce era mai ușor să faci la scorul ăsta? Prin telefon, la miezul nopții, a fost o veritabilă Congregație a Ipocriziei. Oameni vorbind teoretic despre eșecul dureros al României, dar practic încercând doar răzbunări personale. O miză mare, naționala, transformată în diverse mize de doi lei. Unul a povestit cum învingeam Serbia cu Pantilimon și Bucur titulari.
Altul i-a apreciat pe sârbi că în sfârșit a găsit și el un stadion unde nu se strigă „Mitică la pușcărie”. Cel de-al treilea i-a ridicat omului care trișa la cazinouri statuie pentru că, deh, pe vremuri avea și el cu cine să facă și transferurile la Steaua, și convocările la națională. Cel mai mare mincinos din fotbalul mondial a găsit la rându-i explicația incredibilă pentru care – simultan – naționala e la pământ, iar spectatorii nu mai vin la Dinamo și, culmea!, pe el nu-l implică nicicum. În fine, olteanul are una și bună: Costea, unica explicație pentru care, citez, următoarele trei calificări le vom rata.
Adio dependența de patroni
Unii au suferit, unii s-au bucurat de fapt pentru că, vezi Doamne, au avut dreptate. Voi crede întotdeauna mai repede în lacrimile lui Lucescu decât în dreptatea atotputernicilor. Răzvane, e bine. Faptul că i-ai supărat pe TOȚI e un bun punct de plecare! Recunosc, am și eu îndoielile mele în privința unor convocați sau, mai bine zis, a viitorului unor convocați. Dar una e să dezbați o selecție pe criterii obiective, alta e să te lamentezi din motive subiective. Deocamdată am pierdut doar un meci, nu un război. În urmă cu doi ani, Serbia pierdea cu Kazahstan și Belgia și făcea egal cu Armenia și Finlanda. Sârbii au ratat Euro 2008. Și umilințele pot ajuta
În istoria oricărei echipe există momente de cotitură. În preliminariile actuale pentru Mondial, Croația a luat cinci goluri de la Anglia. Argentina a încasat șase de la Bolivia. Belgia a luat cinci de la spanioli și patru de la bosniaci. E urât, dar e momentul în care se strâng rândurile, nu se scot ochii.
Mandatul lui Lucescu jr începe de fapt astăzi. Sau mă rog, joi, după meciul cu Feroe. Cert e deocamdată că naționala a scăpat de dependența de patroni. Dacă elimină și vedetismele, cu orice risc față de orice nume!, face al doilea pas major. Cine nu vrea să joace la națională, nu trebuie să ia cartonașe să fie suspendat. Poate fi pur și simplu neconvocat, chit că îl cheamă Mutu sau Chivu. Iar cine preferă nopțile în discotecă, de ce să-l reținem de la ele? Apoi vom vedea cu adevărat cine trebuie să fie la națională.
Sârbii au ieșit sâmbătă pe străzi cum o făceam noi în anii 90. Ne va veni și nouă rândul din nou. Poate cu Răzvan Lucescu sau poate că nu, vom vedea. Dar sigur nu cu Iancu și Mititelu făcând convocările sau Becali și Borcea pe bancă. Baftă, Răzvan! Hai România!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER